Numb.

De ce? Totuşi de ce sunt oamenii atât de limitaţi în pricipii?

Vreau să plâng, dar nu o voi face, pentru că e o prostie să plângi de la nimic. Teoretic, nu am de ce să mă plâng...cică există oameni care ţin la mine(şi chiar există, se pare), şi mai există şi de ăia care mă vor( şi iaca rahat, ăştia-s anume de genul ăla cărora nu le poţi refuza) şi mai există şi ăia care mă idolatrizează...Iote, chiar am tot ce-şi poate dori de la viaţa socială o adolescentă normală...trebuie să mă bucur, aşa-i?

Anyway.  Nu există nimeni căruia să-i pot spune orice...unora le spun anumite părţi ale vieţii mele, altora-altele, dar nu există absolut nimeni căruia îi pot spune orice. Şi nici nu va exista o aşa persoană. Sunt prea paranoică când vine vorba de încrederea în alţii.

Iaca de pildă azi. De ce naiba te legi? Nu iaca fii om, de ce te legi? Ca pe urmă când mă întrebi de ce îs supărată, să-ţi spun că pentru ceea ce ai făcut atunci, iară să-mi spui că erai "bat ca o jită"?...Nu mai am ce scrie.Nu mai am cuvinte. De ce, de ce eşti una din persoanele alea care nu le poţi refuza deşi le urăşti?...Chiar dacă te urăsc şi până acum din tot sufletul pentru ce ai făcut, de ce mereu am senzaţia că eşti singurul om capabil să-mi ridice dispoziţia într-adevăr? Ai capacitatea de a da speranţe, să ştii (iahaha, nu vei şti, pen' că nu stai pe net şi nici nu ştii că am blog)

Nu ştiu ce să fac. Şi sfaturi nu aştept. Nu vreau decât să fiu singură cu mine. Şi la dracu', fuck relationships.

Frig.

Nu am scris de mult, şi uitasem în genere de blogul ăsta....am senzaţia că îmi amintesc de el de câte ori am ceva pe suflet(bucurie, tristeţe, nu contează) pe care altcineva nu e dispus să o asculte la moment. Acum...nu ştiu, am vorbit vreo 40 de minute cu Diana la telefon, problemele dintre noi s-au cam dus naibii din câte văd, dar suntem amândouă în depresie. Da, depresie. În care m-am străduit atâta timp să nu intru. Dă-le naibi de principii idioate care oricum la nimic nu ajută. Ea cică are nişte chestii lame la şcoală gen sărbătoarea de anu' nou, nu reuşeşte cu japoneza...ei, chestii din astea. Eu, hm. mai multe şi toate deodată. Dungă neagră.

Oricum, o paranteză nu la temă: când am deschis blogul mi s-a părut aşa de plictisitor că m-am gândit să şterg totul de până acum...dar am renunţat...vreau să păstrez amintirile. Nu descriu aproape niciodată chestii concrete sau persoane concrete pe blog, singură neştiind de ce, dar fiecare post îmi aminteşte mai ales ziua în care a fost scris...de exemplu, ăla, al doilea...o zi aşa de oribilă...era soare de ăla enervant...şi eu eram aşa de supărată că nu îmi dăduseră voie la ziua Corinei că-mi venea să le dau în cap părinţilor. gripă, auzi, gripă porcină. Umblu deam de o lună prin oraş şi nimic thanks god. Anyway, iaca azi m-am gândit la sinucidere.

Nu de aia, scumpii mei. Nu mă voi sinucide, voi sta pe capurile dumneavoastră încă mult mult timp(pen' că sunt sadistă şi îmi place să vă chinui cu prezenţa mea....omniprezentă). Dar aşa ca un fapt în sine. M-a apucat filozofia după ziua de azi(mama zice că aş fi un filozof bun, dar nu voi fi, pen' că urăsc filozofii) şi mă gândeam de ce totuşi se sinucid oamenii. Teoretic, moartea eliberează de toate problemele. Dar practic(şi primul fapt pentru care niciodată nu mă voi sinucide) creezi mult mai multe probleme în jur. S-a gândit oare cineva înainte să se sinucidă că există cineva pe lumea asta care într-adevăr ţine la el/ea (iubire nu există.) ? S-a gândit vreodată cât va suferi acea persoană? S-a gândit vreodată la cât costă o înmormântare(cât de materialistă sunt, ai ai ai)? Pun pariu că dacă macar 50% din ăia care vor să se sinucidă(mai ales ăia cu motive nefondate) s-ar fi gândit la toate astea, am aveam mai puţine sinucideri. da, life sucks, şi ce? Există întotdeauna(şi nu, fără excepţii) cineva care ţine la tine. Fie că e vorba de părinţi, de prieteni, de soţ/soţie, sau amant, sau ăla care stă mereu şi te priveşte din umbră, neîndrăznind să-ţi vorbească. Pentru fiecare dintre ei, moartea ta ar fi ceva mai mult decât dureros. Mulţi nu se gândesc la faptul că moartea ar fi un lucru mult mai greu de suportat pentru cei din jur decât pentru ei însuşi. Şi da, iubire nu există. Doar atracţie. 

Oricum, niciodată nu aş fi ghicit că 56% din ăia care se sinucid o fac prin pastile. Supradoză de somnifere. Niciodată nu am înţeles de ce(sau cum) te poţi sinucide cu somnifere. Păi, teoretic vorbind, e cea mai uşoară moarte. Beai pastile, te culci, adormi şii jopa. Nu simţi durere, nici macar nu simţi când nu mai poţi respira. Drăguţ, ne? Nu ca la tăiatul venelor sau aruncatul de pe acoperiş, unde vrei nu vrei şi cât de mazohist nu ai fi, tot simţi ceva. 

Iaca de ce am bătut până acuma capul despre sinucidere idee nu am. Vroiam să scriu despre ziua de azi, care kinda sucked hard. Mă strădui să mă gândesc că a fost totul corect, tot ce am făcut eu. pen' că urăsc aşa comportamente, care ştiu că o să se extindă şi asupra mea cândva. Până acuma îl pupa în cur, ca şi pe mine de altfel, da' amu' cică hai valea, am găsit pe altu' mai bun în locul tău. Urăsc oamenii cu aşa o mentalitate copilăroasă. Îi u-răsc. 

Şi azi e frig. Şi frigul, cum spune Phelly, e chestie aristocratică. Îl iubesc, şi mâine e Sfântul Nicolae. Uitasem. Dar nu voi primi nimic(da' am primit deja o sticlă de vin roşu şi o ciucalată :P)

Ultimele 5 zile...

Nu am mai postat nimic de cinci zile şi oamenii sunt mai mult decât nerăbdători să apară la ei în lista de bloguri urmărite şi blogul meu. Am început să scriu despre prieteni. Vineri. Şi mi s-a făcut somn şi am zis că dă-o naibii. După aia sâmbătă am progresat cu vreo câteva paragrafe şi iar am dat-o naibii nu ştiu din ce motiv. Şi stă postul ăla în fostări nefinalizate, şi stă, şi va sta. De ce? De aia. Pen' că dacă Ion Crengă şi-a scris "Amintirile din Copilărie" cu 4 ani înainte de moarte pentru că înainte de vârsta aceasta se simţise incapabil să o facă. Şi Druţă la fel, care a aşteptat 30 de ani ca să vadă deportările în Siberia ca să scrie despre idiotul ăla de cioban din "Toiagul Păstoriei". Şi still, URĂSC literatură română şi orice e legat de mitul mioritic. Iar duminică, well, duminică a fost un an de la gaşca de oneme4nici(nu mă recunosc, de mult nu am mai scris aşa, că vreau să scap de limbajul ăsta de internet în scrierea mea, pen' că încep a scrie şi la şcoală în felul ăla), dintre care majoritatea nu mai sunt oneme4nici. Ce surpriză plăcută. Deşi îmi era al naibii de dor de ei, nu prea credeam că voi putea înghiţi tot "nya kawaii-ul" ăla din nou. Dar nu a mai fost aşa. Au crescut cu toţii- am fost surprinsă s ă descopăr că Ana e gotessă. Nu prea seamănă ea, mai mult la metalist, da' nu'i pe asta....Am fost la Comsomolist. Cu chipsuri, cola şi rulade cu ciocolată. Şi ciocolată. Şi bere. Am râs ca nebunele. Şi poze am făcut, şi pozele au ieşit geniale pentru prima oară în viaţa mea.

Îmi plac culorile toamne. Definitiv. Aşa de calde, şi totodată aşa de plăcute(asta pentru că eu prefer mai mult cromatica rece). 

Şi vreau să mulţumesc pentru că nu aţi uitat de mine chiar dacă eu am procedat tare urât când am şters-o din gaşcă pentru că Valeria(pe care de altfel tot eu am chemat-o) începuse să mă enerveze. Pentru toate cele câteva luni care le-am petrecut anul trecut împreună. Pentru lunile în care aşteptam cu nerăbdare duminica pentru a ieşi de bunăvoie din caşă, unde e cald şi plăcut, afară, la vreo -10 grade, să îngheţăm în bisedcă şi să facem schimb de imagini prin bluetoothul de la telefon. Să aşteptăm vro 2-3 ore până se strângeau toţi şi apoi să intrăm în Andys pizza şi să comandăm o pizza pe care o împărţeam la 7-8 persoane. Şi după aia ieşeam iarăşi în parc şi ne dădeam în scrâncioburi, sau urlam cât ne ţinea gura. Copii proşti. Copii proşti pe care îi ştiu de un an, şi cărora le mulţumesc pentru absolut TOT!

Luni sucked. Nici nu ţin minte ce a fost, atâta doar că s-a anulat ultima lecţie de română(chestie pe care tot azi am aflat-o, pen' că ieri mi-a fost rău). Şi azi mi-e rău şi mă simt călcată de tren. Şi o compătimesc pe Phelly, care săraca, are angină. Nu, glumesc, ştiu ce'i aia. Eu am avut angină vara, la o săptămână după ce m-am despărţit de idiotul ăla pe care nici nu vreau să-l numec ex bf, şi mă simţeam ca un peşte scos din apă şi pus la soare să se usuce natural. Gâtu doare de nu poţi respira(darămite înghiţi!) şi tot din cauza lui nu poţi mâncă şi permanent îţi vine greaţă. O-ri-bil. Oricum, azi a zis că se simte mai bine şi mă bucur pentru asta. Chiar mi s-a ridicat puţin moralul. Vorbind de asta, ar trebui să mă duc mâine pe la Asachi. Ar trebui s-o susţin pe Lika, de la care Corina încă vrea ceva, nu ştiu ce. Dar nu mă duc, pen' că eu sunt o egoistă şi nu mă trage. nu vreau să-i văd pe Corina şi pe măria lui. NU VREAU. Şi de aia nu mă duc. Mă sperie afecţiunea falsă şi prefer să am duşmani decât prieteni falşi. Şi în plus, mâine am 8 lecţii, ultimele 2 de română, pe care nu pot să le scap, şi voi termina la 4, când voi vrea doar o cană cu ceai fierbinte şi pernă mea de acasă. Că tot veni vorba, azi mi-am calculat notele, şi e cam aşa un tablou:

L. română: 10, 10, 9, 10, 9, 8= 9.3, ceea ce înseamnă c mai trebuie urgent vreo 2 de zece(!)

Matematica: 10, 9, 9, 7, 10, 9=9. Asta-i genial.

Geografia: 10, 10, 9=9, 6. Asta tot e genial.

Biologia: 10, 9=9, 5. Şi asta e bine, da mai trebuie o notă. 

Fizica: 8, 10= 8, 5. Asta-i mai genial decât orice altceva.

Chimia: 7, 8, 9, 10, 10=8,8. Bine.

Istoria: 9, 10= 9,5. Mai trebuie o notă.

Civică: 10, 10= 10. Nu-mi pasă.

L.engleză: 10, 10, 10, 10, 10, 10=10. Nu trebuie aplauze. Mulţumesc că va fi examen la engleză.

L. franceză: 10, 9, 7=8, 6. Ei se putea şi mai bine.

Informatica(băga-mi-aş ciorul în tot ce ţine de ea): 8, 8, 8, 6= 7, 5. Rău. Mai trebuie măcar o notă.

De ce am scris asta pe blog? Să-mi aduc aminte de fiecare dată când îl deschid de ce am de făcut.

Lăsăm şcoala. Vreau să termin totuşi colecţia aia de accesorii stil EGL(elegant gothic lolita) până în iarnă, pen' că la iarnă vreau fotosesie în ţintirim şi la camsic cu mine as kuro(black) lolita şi rika as shiro (white) lolita. Dacă prindem şi o zi cu zăpadă, e genial. şi dacă găsesc şi haine potrivite, e şi mai genial. Iaca şi o poză cu tot ce am până acum. Ultima, cea neagră cu trandafiri, va fi pentru mine, black lolita şi până acum e cea mai reuşită piesă din toate(chiar dacă pe poza asta nu-mi place cum arată). 

Mă duc să beau ceai cu bomboane de banane pe care nu le-am mai cumprat demult. Aşa că termin aici, deşi postul nu are sens. De fapt nici unul din posturile mele nu are sens, aţi observat asta?

Я не люблю когда чужие люди трогают мой вещи.

 Nu, chiar nu-mi place. Fe. Sunt proprietară când e vorba de lucruri, cum a spus aka. Doar că....mă rog, aici e vorba de o persoană. Mai bine zis de relaţiile cu o persoană în care se bagă altcineva. Şi nu am nimic persoana cu asta care se bagă, deşi aş prefera să nu o facă.

 Ok, oricum nu ştiu de ce scriu chestiile astea. Ba nu, ştiu. Ştiu. Pentru că nu am altundeva unde să le scriu şi pentru că dacă nu le scriu, mi se învârt gândurile astea ca o bandă maniacală în cap. Oricum nimeni nu va înţelege de cine vorbesc.

Ascult Otto Dix. Mă omoară cântecelul(adorabil, îmi aminteşte de Himera); Şi cred că am un nou hobby- să citesc certurile astea din comentariile de sub videourile youtube. Oamenii sunt tare deştepţi ultimul timp(prea multe genii pe metru pătrat?) şi încep să compare cântăreţii unul cu altul. Ok, când e vorba de pop, nu neg, toate sunt una şi una. Nu neg nici că majoritatea vocalistelor din trupele de metal seamănă mult, atât fizic, cât şi la voce. Da' să-mi vină mie în cap că o să fie vreodată comparat(ă) Anna Varney din Sopor Aeternus cu ăsta din Otto Dix. No, thanks. În primul rând, mie niciodată nu mi-a plăcut de anna varney şi nu am înţeles ce-i cu toată idolatria din jurul lui/ei( cică "nu se teme să arate cine este." (c) cineva). Păi spre iluminarea voastră, nici eu nu m-am temut niciodată să arăt cine sunt. Şi pentru asta nu a fost necesar să mă transform într-o mumie umblătoare şi nici să-mi schimb sexul. Fe. Deşi nici vocea nici muzica nu e rea. Dar nu mai sus de cât "acceptabil". Nimic original. Nici nu zici că-i darkwave. Nu zic, nici la Otto Dix nu-s geniale toate cântecele. Da' macar se încadrează undeva în darkwave, deşi ultimul album mi se pare industrial pur. Şi ăsta e mujîc, şi are o voce absolut divină. Şi textele la unele cântece te dau pur şi simplu jos de pe scaun(hatea idee nu am cine le scrie). 

 Nu am avut intenţia să scriu despre asta. Vroiam să scriu despre ziua de azi şi aia de mâine, deşi în ruptul capului nu vreau să vie aia de mâine. Staţi să pun muzică. Gata. Ador dorath-Circle. prima dată când l-am auzit, nu mi-a plăcut, am rămas tip O_O. După vreo 2 zile a început să-mi placă vocalul tipei, şi acum sunt un pic dependentă de el. Denumirea trupei, pe de altă parte, îmi aminteşte de adorath, o tipă din mutre.md pe care nu prea o înghit.

 Anyway, vorbeam de ziua de mâine. Mâine e Şcoală. Una devărat coşmar naţional, care treb de întâmpinat cu profilactică cu dulciuri multe şi combinate şi cu muuult ceai. Şi fără idioţi în jur. Şi nu vreau să mă duc acum după dulciuri la bucătărie, pen' că acolo stă mama şi va începe frumuşel cu "nicoleta(oh, fuck =_='), hai vină să mănâânci" "nu, mam', merci, nu vreau" "trebuieeeeeee". No, thanks. Aştept un pic. Oricum, azi mi-am permis o bere din banii ăia care am promis că încep a-i strânge pentru corset(nu iaca spuneţi-mi cu ce aveau să mă ajute 20 de lei, a?). Oricum. TREBUIE SĂ STRÂNG BANI. 315 lei nu-i aşa mult, Nika, nu poete fi aşa de rău. O, ba da, poate fi. Mâine e şcoala, şi cel puţin thanks god că am lecţii uşoare, deşi e posibil să le avem duble....Oh fuck. 

Aş mai scrie, da' vreau dulciuri. Şi să vorbesc la telefon. Aşa că deh. Gata pe azi.

 

Nimic.

Vreau să scriu ceva. Dar idee nu am ce. Ok, hai să scriu despre vreme până nu am altă idee. Ieri a fost o zi superbă, cu ploaie măruntă, frig şi umezeală, şi ceaţă. Multă ceaţă. Şi cimitirul era aşa de frumos...nu pot descrie prin cuvinte...mi-a venit brusc să-mi bag piciorul în toată prostia cu gripa şi să mă duc la plimbare pe acolo...şi ca de obicei, am rămas doar cu dorinţa de a o face şi m-am consolat cu gândul că "vor mai fi multe zile ca asta, că sezonul rece de abia acum începe". Şi uite că m-am înşelat. Spre dezamăgirea mea profundă, azi soarele bate în ferestre(şi în capul meu), cerul e senin şi e cald. Destul de cald pentru muşte, care deja zboară şi prin cameră(de unde naiba o fi apărut, că eu fereastra n-am deschis?). Oricum, asta mă face să-mi amintesc cuvintele unui coleg, care spunea ceva de genul "dacă îţi doreşti tare mult ceva, fă-o atunci, în momentul ăla, căci altfel, viaţa trece pe alături..." Mda. Câtă dreptate au unii, frate...

Toţi au insomnie ultimele zile...am observat...ieri la ora 1 noaptea(de fapt azi la ora 1 dimineaţa) jumătatea de faces era în picioare. Eu nu pot sta noaptea la comp. Nu vreau să-i trezesc pe ai mei cu sunetul de la tastatură, plus că dacă mă prind, e cam jopa. Deşi, dacă aş sta macar până la vreo ora 1 la comp, blogul ar fi avut deja aproximativ vreo 10 posturi luuungi şi deprimante. Asta din cauza proastei dispoziţii din ultimele zile. 

Iată că începe să-mi vină inspiraţia(ia ce uşurare). Deci, câteva motive pentru care ar merita să intru în depresie, deşi nu o voi face:

1) Nu înţeleg de ce nu pot avea şi eu părinţi ca ai tuturor. Sau mai bine zis, de ce nu pot fi şi ai mei mai înţelegători? A, de ce? De ce ceilalţi părinţi le permit copiilor să vină pe la 8-9 acasă, unii chiar mai târziu, de ce le permit să se "tusuie" cu cine vor ei fără să îi întrebe "da cine'i omul cu care tu umbli? da cine's părinţii lui şi (cel mai rupător) cine-i el şi ce face?"? De ce numai ai mei se tem într-atât de gripa asta porcină că nu-mi dau voie să ies cu cine vreu eu, da'  mă impun să sun şi să mă văd cu oamenii care le plac lor? Răspuns: nu ştiu. 

2)Deşi toţi spun că nu e aşa şi nu trebuie să mă simt vinovată, eu ştiu că oamenii s-au supărat pe mine, şi nu atât din cauza că nu am putut veni, cât pentru că la început am spus că nu vin, apoi că vin, şi în ultima zi iarăşi că nu vin(tot din cauza că aşa a zis mama...cu 2 zile înainte cică "da bine...te duci" da cu o zi înainte "nici vorbă să nu fie, vrei să mori?"); Şi eu m-aş fi supărat, aşa că pls, fără frecuş.

3) Prin buzunare suflă vântul, şi chiar dacă mi-ar da voie să ies, nu aş face-o. Mi-am cheltuit ultimii 10 lei pe un pachet de chipsuri de care îmi era al naibii de poftă.

4) Aşa o chestie prozaică...mă uit la pozele de la ziua lui Alice...toţi arată aşa de fericiţi. hî hî...nu de alta, da' îmi pare că peste tot unde merg, sunt aşa...în plus.

5) Vreau să stau la terasă şi să beau cappucino de 4 lei. Şi n-o s-o pot face decât săptămâna viitoare. I'm gonna cry. În general îmi doresc tare multe chestii...am mai scris-o într-un post anterior pe care l-am şters...şi dorinţele neîmplinite pe termen lung te omoară încet-încet, ştiţi?



Şi din nou, un  post aşa de lame. Fără o poză corespunzătore. De fapt nu, mint, poze aş putea găsi, DAR nu vreau să le pun, pen' că le pune sus, la începutul postului şi nu le poţi mişca de acolo. Fe. Păi, citiţi, scumpii me, şi minuanţi-vă de mintea proastă care scrie toate astea.